Atunci vs. acum: cu ce a fost înlocuit ghipsul
Este adevărat că majoritatea oamenilor asociază ortopedia cu imobilizarea membrelor în ghips pe perioade îndelungate, însă acest lucru se întâmplă pentru că în trecut tratamentul conservator-ortopedic era cel de elecție. În prezent, dezvoltarea tehnicilor chirurgicale și apariția ortezelor moderne fac imobilizarea în ghips ceva mai puțin necesară și/sau pe o perioadă mai scurtă de timp.
De exemplu, în trecut o fractură de tibie și peroneu necesita și până la 3 luni de imobilizare în ghips, pe când în prezent indicația este de osteosinteză chirurgicală, pacientul nemaiavând nevoie de ghips, de a doua zi postoperator. Utilizarea fixatoarelor externe, în special în cazul fracturilor deschise, fac posibilă vindecarea si salvarea membrelor ce au suferit traumatisme severe, totodată reducând perioada de spitalizare și rata complicațiilor.
În cazul entorselor, imobilizarea ghipsată a fost înlocuită din ce în ce mai mult cu utilizarea ortezelor, care prezintă următoarele avantaje: sunt mai ușoare, nu se deteriorează așa de ușor precum ghipsul, pot fi date jos pentru igiena personală și montate ulterior cu ușurință de către pacient. În cazul entorselor de genunchi, sunt disponibile orteze mobile cu reglarea unghiurilor de flexie și extensie, în funcție de nevoile fiecărui pacient.
Mă bucur că Ortopedia reușește să se dezvolte din ce în ce mai mult, mai ales în România, și că pacienții încep să observe că nu înseamnă doar imobilizarea unui membru și deci disconfort, ci evitarea unor probleme serioase de sănătate și calea către confort.