Fiecare meserie prezintă riscuri când vine vorba de leziuni ortopedice. Când vorbim de cei care lucrează la birou sau sunt șoferi profesioniști, vedem frecvent lombagii, cervicalgii, hernii de disc, din cauza statului prelungit pe scaun, sau sindrom de tunel carpian, cauzat de folosirea intensă a tastaturii. Cei care lucrează în construcții sunt mai predispuși la traumatisme, plăgi, contuzii sau fracturi.
Afecțiunile sportivilor profesioniști
Principalele tipuri de accidentări sportive constau în leziuni musculo-tendinoase (rupturi,
inflamații ale tendoanelor – tendinite, inflamații ale inserțiilor musculare – entezite), apoi leziunile articulare (entorse și luxații). Genunchiul este o articulație mai vulnerabilă, unde se pot produce leziuni de menisc, cartilaj, ligamente încrucișate sau colaterale. Nu lipsesc nici fracturile, cele mai frecvente fiind la gleznă, claviculă sau antebraț.
Afecțiunile ortopedice la care sunt predispuși sportivii variază în funcție de sportul practicat. În sporturile de contact predomină contuziile, fracturile, hematoamele, luxațiile de umăr. În cazul celor care practică fotbalul, vedem frecvent entorse de genunchi, leziuni de menisc, cartilaj, ligamente, entorse sau fracturi de gleznă, leziuni de tendon Ahilean sau leziuni musculare. În cazul celor care practică handbal sau volei, sunt prezente frecvent, pe lângă entorsele de genunchi, și leziunile de mână și de articulații ale umărului.
În tenis există o leziune specifică, numită Tennis Elbow – epicondilită laterală. Înotul este sportul cu cele mai rare accidentări, însă și aici se pot produce leziuni ale articulației umărului, din cauza suprasolicitării. În sporturile cu motor, unde avem accidente cu energie cinetică foarte mare, vorbim adesea de politraumatisme ce pun viața în pericol.
Dacă mă feresc de sport, mă feresc și de probleme?
Poate că pare mai periculos să facem sport decât să nu facem deloc, însă aici voi încuraja întotdeauna sportul. Sigur că orice exagerare nu este benefică, acest lucru este valabil în orice aspect al vieții, însă a nu face sport de teama unei accidentări este același lucru cu a-ți fi teamă de drobul de sare. Aparatul locomotor are de suferit în ambele situații extreme, de aceea este importantă și educația aici, unde poate ar trebui acordată mai multă atenție orelor de educație fizică și sport din școală.
La risc sunt și cei care au o viață sedentară și care se decid, la un moment dat, să se apuce de sport și, bineînțeles, își doresc rezultate într-un timp cât mai scurt. La această categorie apar accidentări mai frecvent, pentru că întreg aparatul lor locomotor nu este pregătit să facă față brusc unor solicitări intense. Încălzirea, strechingul și dozarea duratei și intensității antrenamentelor sunt foarte importante în aceste cazuri.
Nu contează jobul pe care îl ai, ceea ce este important este să știi să ai grijă de corpul tău și să nu-l suprasoliciți. În cazul în care simți că ai nevoie de ajutor, apelează la un medic ortoped pentru a preveni problema, înainte de a fi nevoie să o tratezi.